Fiecare organism poate fi identificat dupa secventa ADN-ului propriu si alfabetul ereditatii de Davin Catalin Bogdan

Pe planeta Pământ  şi posibil pe nenumărate altele a apărut acum câteva miliarde de ani viaţa. Molecula de ADN, care stă la baza tuturor formelor organice de viaţă de pe Terra, este de departe mai complexă decât orice galaxie spirală, deoarece structura ADN-ului conţine ceva nou - ceva ce lipsea materiei neînsufleţite - şi anume conţine informaţie.

Molecula de ADN (acid dezoxiribonucleic) codifică nu doar informaţia necesară auto-replicării, ci şi informaţiile necesare construirii unui întreg organism viu. Planurile şi schiţele pentru o furnică, un delfin, o broască-bou americană sau un om - toată această informaţie - este încorporată în structura ADN-ului organismului respectiv, în cadrul unui cod molecular lung de miliarde de litere.

CROMOZOMII

Fiecare dintre cromozomii dumneavoastră este de fapt un fir unic, continuu de ADN - o moleculă enormă. Pe măsură ce această moleculă se înfăşoară sau se desface, fiecare cromozom poate varia ca formă plecând de la o formaţiune de tip filament, larg desfăşurată, atunci când îndeplineşte un anumit rol, până la o masă foarte dens împachetată atunci când se apropie momentul subdivizării celulei. Această împachetare este atât de eficientă încât 3 picioare (1 metru) de spirală ADN sunt cuprinse în nucleul unei celule. Fiecare treaptă a acestei scări spiralate măsoară 3.4 angstromi. Fiecare dintre aceste trepte reprezintă doar una dintre cele 3 miliarde de litere care compun manualul de instrucţiuni necesar creării şi dezvoltării unei fiinţe umane.

STRUCTURA ADN-ULUI

Aceşti paşi ai spiralei de ADN sunt formaţi din doar 4 molecule distincte - adenină, timină, citozină şi guanină. Ne referim la acestea folosind iniţialele lor: A, T, C şi G. Spirala de ADN are formă dublu elicoidală, un aşa-zis „helix (arc spiral) dublu”. Pentru fiecare treaptă a "scării" coexistă două dintre cele 4 baze azotate  şi vorbim întotdeauna de perechi de tipul A şi T sau G şi C, astfel că dacă se cunoaşte o parte laterală a unei trepte a scării, în mod automat cealaltă este cunoscută şi ea. Pas cu pas şi preţ de 3 miliarde de litere se dezvăluie astfel "formula", „codul” necesar apariţiei unei fiinţe umane. Existenţa acestui cod minuscul, scris moleculă cu moleculă în interiorul fiecărei celule, reprezintă în sine o descoperire epocală.  Dar, recent, oamenii de ştiinţă au făcut şi mai mult, "citind", deci, altfel spus, decodificând acest cod, deci examinând literă cu literă şi înregistrând ori memorând sub diverse forme atât genomul uman, dar şi codurile genetice ale altor vieţuitoare.

IDENTIFICAREA PE BAZA PROBELOR DE ADN

Molecula de ADN poate fi asemănată deci cu o "scară răsucită ori spiralată". Treptele acestei scări constau, cum am menţionat şi anterior, din patru molecule diferite - adenină, timină, citozină şi guanină - A, T, C, G. Aceste patru molecule reprezintă “literele” care formează codul genetic. Pas cu pas, aceste litere alcătuiesc formulele care definesc fiecare organism viu. Formula asociată unei fiinţe umane - genomul uman - conţine peste 3 miliarde de litere.

La nivel genetic noi, oamenii, suntem cu toţi aproape identici. Deşi diferenţele între genele oamenilor sunt neînsemnate prin comparaţie cu dimensiunile genomului uman, tehnologiile moderne de decodificare a secvenţelor de ADN pot detecta şi identifica aceste diferenţe. Unicitatea codului genetic al fiecărui om poate reprezenta o caracteristică ce transformă procedura de decodificare într-o unealtă foarte utilă într-o mulţime de aplicaţii, de la identificarea pe baza ADN-ului sau stabilirea paternităţii, până la medicina legală şi investigaţiile criminalistice.

Specialiştii în acest domeniu pot recupera şi extrage probe de ADN din cele mai mici mostre de ţesut uman. Odată ce a fost obţinută o mostră suficientă cantitativ şi corespunzătoare calitativ, începe un proces în mai mulţi paşi, numit "electroforeză ADN", procedură care scoate în evidenţă şi cele mai mici diferenţe la nivel molecular în cadrul unei secvenţe genetice.

La început, enzime specializate sunt folosite pentru a separa chimic "firele" de ADN la poziţii specifice din structura secvenţei genetice. Acest proces are ca rezultat fragmente de ADN de dimensiuni diferite pentru diferite persoane. Aceste fragmente de ADN sunt cufundate într-un gel special la nivelul căruia este aplicat un curent electric. Fragmentele de ADN de diferite dimensiuni se deplasează prin gel cu viteze diferite la momentul aplicării curentului electric. Rezultatul este o distribuţie specifică a ADN-ului în soluţia coloidală, pe baza căreia poate fi identificat "posesorul" ADN-ului. Modelul astfel obţinut este o aşa-zisă "amprentă ADN", unică fiecărui individ în parte.

Acizi nucleici de Patrascu Liviu

Acizii nucleici sunt compusi macromoleculari cu structura complexa si mase moleculare cuprinse intre cateva zeci de mii si milioane. Sunt, impreuna cu proteinele, componentele nucleoproteidelor, compusi de importanta biologica, existenti in celulele vii. Dupa provenienta lor, respectiv dupa materialele din care au fost extrase, acizii nucleici erau considerati de doua tipuri: acizi timonucleici (acizi nucleici din timus sau acizi nucleici animali) si acizi zimonucleici (acizi nucleici din drojdie sau acizi nucleici vegetali). Intrucat s-a constatat ca deosebirea dintre ei consta in natura componentului glucidic (acizii timonucleici contin in molecula lor dezoxi-D-riboza, iar acizii zimonucleici contin D-riboza), denumirile lor au fost inlocuite cu denumirile de acizi dezoxiribonucleici (ADN), si acizi ribonucleici (ARN). Cercetari ulterioare au dovedit, insa, ca aceste doua tipuri de acizi nucleici sunt prezente in toate organismele vii, avand rol important in desfasurarea proceselor vitale normale si patologice; acizii dezoxiribonucleici sunt substantele de baza in aparatul genetic, care asigura ereditatea si variabilitatea, pe cand acizii ribonucleici au mai mult rol functional legat de sinteza proteinelor.

ADN

ADN-ul reprezinta materialul genetic din care sunt alcatuite genele majoritatii organismelor si este localizat exclusiv in cromozom; fiecare cromozom contine cate o molecula de ADN. Rezulta din polimerizarea unor monomeri denumiti dezoxiribonucleotizi. Prezenta in cromozom a ADN-ului a fost relevata de chimistul german R.Feulgen, in 1924, prin utilizarea unui colorant vital -fuxina bazica- care coloreaza rosu-violaceu cromozomii; substanta din cromozomi, care reactioneaza specific cu colorantul, era ADN.

James Watson si Francis Crick, au facut cunoscut un model al moleculei de ADN pentru care au primit Premiul Nobel (in 1962). Modelul se bazeaza pe combinarea a patru nucleotizi. Fiecare nucleotid consta dintr-un radical fosforic monoacid, o pentoza (dezoxiriboza) si o baza azotata (una din urmatoarele patru): adenina(A), guanina(G), -A si G sunt baze purinice- timina(T), citozina(C) - T si C sunt baze pirimidinice.
Combinatia dintre o baza si o pentoza se numeste dezoxiribonucleosid, iar combinatia celor trei componente dezoxiribonucleotid.

ADN-ul ca si ARN-ul consta dintr-un lant lung de molecule de zahar, cu o nucleotida atasata-un inel de atomi de carbon si azot. ADN-ul prezinta doua lanturi lungi unite intr-o spirala, cu nucleotidele in interior, asa incat intreaga molecula gigantica are aspectul unei scari rasucite(v.anexa1).

Secvente de trei nucleotide de pe lanturile ADN-ului formeaza un cod special care stabileste ordinea in care sunt legati aminoacizii pentru a forma molecule de proteine. Acesta este cunoscut sub numele de cod genetic. Unii aminoacizi sunt codificati prin mai mult de un triplet. Deoarece proteinele sunt moleculele de constructie ale organismului si, ca si enzimele, controlorii sai metabolici, codul ADN stabileste cum arata, creste si functioneaza corpul. In concluzie, ADN-ul este materialul genetic al corpului.

Legatura dintre pentoza si una din bazele azotate este N-glucidica. La dezoxiribonucleosidele purinice legatura N-glucidica se formeaza intre pozitia N₉ a heterociclului dublu purinic si pozitia C₁ a pentozei, iar la nucleosidele pirimidinice legatura se realizeaza intre pozitia N₃ a nucleului pirimidinic si pozitia C₁ a pentozei. Aditionarea radicalului fosforic se realizeaza, obisnuit, prin intermediul pozitiei 5’ a nucleosidului. Astfel rezulta nucleotizii, care sunt esteri ai acidului fosforic cu nucleosidele. Atat conectarea bazelor cu pentoza, cat si a nucleosidului cu acidul fosforic se realizeaza prin pierderea unei molecule de H₂O. Fiecare radical fosforic al unui nucleotid poate, prin gruparile acid libere, sa se lege fie cu un radical fosforic, fie cu un alt nucleotid prin pozitia 3’ a dezoxinucleosidului. In primul caz, dezoxinucleotizii pot aparea sub forma de monofosfat, difosfat sau trifosfat. In functie de numarul grupelor fosfat si de baza din constitutia nucleotidului, dezoxinucleotizii monofosfat se numesc: adenozin 5’-fosfat (AMP), guanozin 5’-fosfat (GMP), citidin 5’-fosfat (CMP) si timidin 5’-fosfat (TMP);dezoxinucleotizii difosfati: ADP, GDP, CDP si TDP, dezoxinucleotizii trifosfati:ATP, GTP, CTP si TTP. In al doilea caz, dezoxinucleotizii se leaga unul de altul prin legaturi fosfodiesterice astfel: primul nucleotid, prin grupul fosfat la nivelul unei grupari acid libere, se leaga de nucleotidul adiacent inferior prin pozitia 3’, iar de nucleotidul adiacent superior prin pozitia 5’ etc. In acest fel, intre nucleotizi se stabileste o legatura in zigzag. Se formeaza astfel un lant polidezoxiribonucleotidic cu o lungime variabila. Aceasta estestuctura primara a ADN sau monocatenara. Obisnuit, molecula de ADN este constituita din doua lanturi polinucleotidice sau doua catene: aceasta este structura secundara. Analiza chimica a aratat ca exista o relatie de 1:1 intre adenina (o purina) si timina (o pirimidina) si intre citozina (o pirimidina) si guanina (o purina). O asemenea relatie nu exista intre cele doua purine sau intre cele doua pirimidine. Legatura dintre cele doua catene se realizeaza prin punti de hidrogen intre perechi de baze situate la acelasi nivel in cele doua catene: doua punti de hidrogen intre adenina si timina A=T si T=A si trei punti intre guanina si citozina. Faptul ca la acelasi nivel aditionarea radicalului fosforic la dezoxiriboza este diferita (intr-o catena la pozitia 3’, iar in catena complementara la pozitia 5’) a dus la concluzia ca cele doua catene sunt indreptate in directii opuse. Prin urmare cele doua catene complementare au o orientare spatiala inversa sau antiparalela. Studiul structurii moleculei de ADN a relevat faptul ca bazele azotate sunt asezate spre interior, perpendicular pe axa principala lunga, la o distanta una de alta de 3,4A. Deoarece unghiul intre doi nucleotizi apropiati ai aceleiasi catene este de 36^o, structura se repeta la fiecare 10 nucleotizi, adica la 34A. Dubla spirala helicoidala coaxiala are un diametru de 20A. Molecula de ADN are dimensiuni foarte mari (fiind cea mai mare macromolecula biologica), cu o greutate moleculara care poate ajunge la 12 si 16*10⁶. Majoritatea moleculelor de ADN au o rasucire a helixului la dreapta (“forma B de ADN”); exista insa si molecule cu o rasucire a helixului spre stanga: Z-ADN.

ARN

Complex macromolecular, structural si functional, similar in anumite privinte, ADN-ului. ARN-ul rezulta din polimerizarea unor ribonucleotizi, care determina formarea unor lanturi lungi, monocatenare (structura primara). Pe anumite portiuni monocatena de ARN se poate rasuci in jurul ei, determinand aparitia unei structuri duble intre secventele complementare de baze (structura secundara). Polimerizarea implica patru tipuri de ribonucleotizi legati impreuna prin legaturi fosfodiesterice in pozitiile 3’-5’. Componentul pentozic al ARN-ului este riboza, iar bazele azotate sunt: adenina, guanina, citozina si uracilul. Sunt doua clase de ARN si anume: ARN genetic care controleaza ereditatea la unii virusi, alta, ARN negenetic care este implicata in sinteza substantelor proteice(v. Sinteza proteinelor).

ARN negenetic implicat in sinteza proteinelor sau ARN celular. Exista trei tipuri de acid ribonucleic celular prezente in toate celulele, si care, avand structuri si functii diferite , joaca un rol esential in biosinteza proteinelor. Aceste tipuri sunt : acidul ribonucleic mesager-mARN, acidul ribonucleic solubil sau de transfer-sARN sau tARN siacidul ribonucleic ribozomal-rARN(v.anexa2). In celule se gaseste o mare cantitate de rARN (80-90% din ARN-ul celular) o cantitate oarecare de sARN(10-15%) si o cantitate mica de mARN(mai putin de 5%).
ARN mesager. mARN este sintetizat in timpul transcriptiei mesajului genetic de pe o catena de ADN si serveste ca tipar pentru sinteza proteinelor. A fost gasit in stransa legatura cu ADN-ul cromozomal. mARN are urmatoarele caracteristici: este foarte repede sintetizat, are o singura catena, complementara uneia dintre catenele ADN-ului propriu, la nivelul careia a fost sintetizat. In mARN mesajul este inscris codificat in codoni care contin triplete de baze azotate (ribonucleotizi). La capatul 3’, moleculele de mARN contin o secventa de acid poliadenilic-poly-A (intre 70-250 nucleotizi). Aceste “cozi” poly-A sunt adaugate posttranscriptional. Terminatia 5’ a mARN-urilor sunt blocate prin aditia unor capete de m⁷ Gppp (7-metilguanozine reziduale legate de mARN prin legaturi trifosfat).
ARN solubil, de transfer sau adaptor. sARN-ul sau tARN-ul este similar ca structura cu orice acid ribonucleic. Este caracterizat printr-o slaba polimerizare , are rolul de a activa enzimele din citoplasma. Apoi reactioneaza cu aminoacizii specifici –prin formarea gruparilor aminoacil-sARN- care sunt transferati la locul de biosinteza a proteinelor: complexe mARN-ribozomi sau poliribozomi. Anumite parti din catena de sARN, constituite din serii scurte de nucleotizi, reprezinta bazele complementare ale codului mARN pentru un aminoacid caracteristic. In asemenea portiuni reprezentate de tripleti de baze, denumite anticodoni, sARN-ul diferitelor specii este identic. Faptul ca in citoplasma exista toti sau aproape toti cei circa 20 de aminoacizi proteici, presupune ca trebuie sa existe un numar de minimum 20 de tipuri de sARN, cate unul pentru fiecare aminoacid (maximum 64, cati codoni se pot forma de cele patru baze azotate). Moleculele de sARN constau dintr-o singura catena, alcatuita din 75-80 de ribonucleotizi. La un capat al catenei (capatul 5’) se gaseste acid guanilic (G), iar la capatul 3’ se gaseste un triplet format din bazele CCA (citozina-citozina-adenina). Intre bratul scurt, cu G, si bratul lung la nivelul primului nucleotid C, se formeaza punti de hidrogen. Regiunile bicatenare includ trei bucle monocatenare intermediare. Regiunea de curbura a lantului polinucleotidic reprezinta celalalt capat al moleculei de sARN. Curbura este constituita dintr-un segment de trei nucleotizi necomplementari, deci legati prin punti hidrogenice. Acest triplet de baze a capatat denumirea de anticodon tocmai pentru a indica complementaritatea lui fata de codonii mARN. 
ARN ribozomal. Una din caracteristicile principale care deosebeste rARN de celelalte tipuri de ARN consta in aceea ca el apare intotdeauna legat de proteine. Lantul rARN-ului este constituit atat din portiuni monocatenare cat si din portiuni bicatenare helicoidale cu bucle monocatenare. In lantul polinucleotidic al rARN-ului raportul molar intre bazele azotate componente este in favoarea bazelor purinice. Astfel continutul in adenina/uracil=21:19, guanina/citozina=36:25, iar raportul general purine/pirimidine circa 1,3. Molecula de rARN are peste 1000 de nucleotizi.

Aspirina beneficii si riscuri de Duta Alexandru

Este o aspirina pe zi, un lucru bun pentru tine? Nu e la fel de uşor o decizie pe cât pare. Cunosc beneficiile şi riscurile înainte de a examina terapie aspirina pe zi.

Înţeleagă Beneficiile Şi Riscurile

Terapia zilnic aspirina pot reduce riscul de infarct miocardic şi accident vascular cerebral, dar tratamentul cu aspirina pe zi, nu este pentru oricine. Este potrivit pentru tine?

Tu ar trebui să ia în considerare terapia aspirina pe zi, numai dacă aţi avut un atac de cord sau accident vascular cerebral, sau aveti un risc ridicat de nici. Şi apoi, ia aspirina numai cu aprobarea medicului dumneavoastră. Deşi a lua o aspirina ocazional sau două este sigură pentru majoritatea adulţilor de a utiliza pentru dureri de cap, dureri musculare sau febră, utilizarea de zi cu zi de aspirina poate avea efecte secundare grave, inclusiv hemoragii interne.

Cum Aspirina Preveni Un Atac De Cord Sau Accident Vascular Cerebral? 

Aspirina interferează cu acţiunea sângele dumneavoastră coagulare. Când sângera, celule sanguine de coagulare, numite trombocite, construi la site-ul de rana. Trombocitele ajuta forma un dop care sigiliile deschiderea în vas de sânge pentru a opri sangerarea.

Dar acest lucru se poate întâmpla, de asemenea, coagulare în interiorul vaselor de aprovizionare pe care inima şi creierul cu sânge. În cazul în care vasele de sânge sunt deja redus de la ateroscleroza – acumularea de depozite de grasime in artere – un depozit gras în nava voastră poate izbucni. Apoi, un cheag de sange se poate forma rapid si bloca artera. Acest lucru previne fluxul sanguin la nivelul inimii sau creierului şi provoacă un atac de cord sau accident vascular cerebral. Terapia Aspirina reduce actiunea agregare a trombocitelor – prevenirea eventual atac de cord si accident vascular cerebral.

Are Terapie Aspirina Zilnic Diferă Între Bărbaţi Şi Femei?

Aspirina poate avea efecte diferite între sexe, şi pentru femei, în rândul grupurilor de vârstă.

Pentru bărbaţi de toate vârstele, aspirina poate:

·         Preveni un primul şi al doilea atac de cord

·         Reduce riscul bolilor de inima

Pentru femeile mai tinere de 65 de ani, aspirina poate:

·         A preveni un prim accident vascular cerebral

·         A preveni un al doilea atac de cord

·         Reduce riscul bolilor de inima

Pentru femeile peste 65 de ani, aspirina poate:

·         Preveni un primul şi al doilea atac de cord

·         A preveni un prim accident vascular cerebral

·         Reduce riscul bolilor de inima

Riscul de hemoragie cu terapie aspirina pe zi, cu toate acestea, este de aproximativ aceeaşi în ambele sexe.

Care Este Cea Mai Bună Doză De Aspirină Pentru A Lua?

Nu există nici o doză de aspirină uniformă trebuie să luaţi pentru a obţine beneficiile terapiei aspirina pe zi. Tu si medicul dumneavoastră va discuta ceea ce doza este potrivit pentru dumneavoastră. Foarte doze mici de aspirină – 75 miligrame (mg), care este mai puţin de o aspirina copil standard – pot fi eficiente. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză zilnică de oriunde de la 81 mg – suma într-o aspirină copil – până la 325 mg (puterea regulate).

Ce Se Întâmplă Dacă Încetaţi Să Luaţi Aspirină În Fiecare Zi?

S-ar putea fi surprins să afle că oprirea terapiei aspirina pe zi poate avea un efect de recul, care poate creşte riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral. Dacă aţi fost în tratament aspirina pe zi, şi doresc să se oprească, este important să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a face orice modificări. Oprirea bruscă a tratamentului cu aspirina pe zi, ar putea avea un efect de rebound care pot declanşa un cheag de sânge.

Poate Să Luaţi Aspirină, Dacă Luaţi În Mod Regulat Ibuprofen Pentru O Alta Afectiune?

Atât aspirina si ibuprofenul reduce coagularea acţiune de trombocite. utilizaţi ibuprofen regulate pot creşte riscul de sângerare.

Dacă aveţi nevoie doar de o singură doză de ibuprofen, luaţi-opt oră înainte sau 30 de minute după aspirină. Dacă aveţi nevoie de a lua ibuprofen mai des, discutaţi cu medicul dumneavoastră despre alternativele de medicaţie care nu va interfera cu terapia cu aspirina pe zi.

Care Sunt Posibilele Efecte Secundare Ale Tratamentului Cu Aspirină De Zi Cu Zi?

Efectele secundare şi complicaţiile de a lua aspirina includ:

·         Accident vascular cerebral hemoragic. În timp ce aspirina pe zi poate contribui la prevenirea unei legate de accident vascular cerebral cheag, aceasta poate creşte riscul de sângerare un accident vascular cerebral (accident vascular cerebral hemoragic).

·         sângerări gastro-intestinale creşte zilnic aspirina. utilizarea riscul de a dezvolta un ulcer la stomac. Şi, dacă aveţi un ulcer sângerare, ţinând aspirina va face sa sangereze mai mult, poate într-o măsură pune în pericol viaţa.

·         reacţie alergică,. Dacă sunteţi alergic la aspirină a lua orice sumă de aspirina poate declanşa o reacţie alergică gravă.

·         Zgomote în urechi (tinitus) şi pierderea auzului.. Prea mult aspirina (supradozare) şi poate eventual duce la pierderea auzului tinitus în unele persoane

Dacă sunteţi luaţi aspirină şi au nevoie de o procedura chirurgicala sau lucrări dentare, asiguraţi-vă că pentru a spune chirurgul sau dentistul că luaţi aspirină de zi cu zi şi cât de mult. În caz contrar, riscul de sângerare excesivă în timpul intervenţiei chirurgicale.

Dacă Luaţi Aspirină Zilnic, Este Încă Sigur De A Lua O Aspirină În Timpul Unui Atac De Cord?

Pentru majoritatea oamenilor se confruntă cu simptome de atac de cord, medicii recomanda mestecat şi înghiţire una simpla aspirina regulat-putere sau două la patru aspirina copil. Această recomandare încă este valabil în cazul în care sunteţi sub tratament aspirina pe zi. Mestecat aspirina accelerează procesul de absorbţie şi reduce la minimum orice întârziere în efectele benefice ale aspirinei.

Dacă aveţi anumite tulburări hemoragice, tu nu ar trebui să ia o aspirină în timpul unui atac de cord.

Nu luaţi aspirină, dacă credeţi că aveţi un accident vascular cerebral, deoarece nu toate accident vascular cerebral sunt cauzate de cheaguri de sânge, unele sunt cauzate de vasele de sânge rupt. Luând aspirina ar putea face un accident vascular cerebral sângerare mai severă.

                                                                        Clasa a11a C 

                                                                        Duta Alexandru

Reactia de alchilare Radulescu Florin

            Procesul chimic prin care se inlocuiesc unul sau mai multi atomi de hidrogen, in molecula unui compus organic, cu radicali alchil, R , se numeste reactie de alchilare. In principal, acest proces se realizeaza pe urmatoarele cai:

a) Substituirea unui atom de hidrogen de la un atom de carbon aromatic, cu hibridizare sp²; de exemplu, alchilare arenelor cu halogenuri de alchil sau cu alchene in prezenta unui acid Lewis (clorura de aluminiu anhidra), numita reactia F r i e d e l-C r a f t s, a carei formulare globala este: 

                         Al Cl₃

C₆H₆+R—Cl              C₆H₅—R+HCl

                                      AlCl₃

C₆H₆+R—CH=CH₂                    C₆H₅—CH – R

                                                                

                                                             CH₃

           b) Substituirea unui atom de hidrogen de la un atom de carbon alifatic tertiar, cu hibridizare sp³, de exemplu  , alchilarea izobutanului cu izobutena in cataliza acida (acid sulfuric concentrat)pentru obtinerea izooctanului:

                                                                         

          CH₃                CH₃                                           CH₃              CH₃

                                             H₂SO₄                         

H₃C—C–H +H₂C= C—CH₃               H₃C—C—CH₂—C –CH₃  

 

         CH₃                                                                           CH₃           H   

c) Sustituirea unui atom de hidrogen legat de un alt atom decat cel de carbon cum este cazul alchilarii  aminelor sau a fenolilor.In primul caz se obtin amestecuri de amine(secundare si tertiare). De exemplu, la alchilarea  anilinei cu clorura de metil rezulta mrtilanilina si respectiv dimetilanilina:

C₆H₅—NH₂ +CH₃—Cl       C₆H₅—NH—CH₃ +HCl

C₆H₅—NH –CH₃+CH₃—Cl          C₆H₅—N—CH₃ +HCl

                                                                        CH₃

ambii compusi fiind intermediari importanti in sinteza unor coloranti.

          In cazul fenolilor, care participa la reactie sub forma de fenoxizi alcani,se obtin eteri micşti ca , de exemplu,metil-fenil-eterul sau anisolul, folosit ca solvent:

                           C₆H₅—Ona +CH₃I       C₆H₅—O –CH₃ +Na I 

1.MECANISMUL REACTIILOR DE ALCHILARE

          Dintre variantele enumerate mai sus, un interes major il prezinta alchilarea  hidrocarburilor aromatice. Cunoscuta sub numele de reactie Friedel-Crafts, ea consta inin tratarea unei arene cu o halogenura de alchil, in cataliza acida, in prezenta unui acid Lewis (de exemplu, halogenura de alchil, de fier etc.). Produsul  de reactie il constituie un omolog cu catena laterala al arenei folosite.

           Reactia de alchilare a arenelor decurge prin mecanismul obisnuit al substitutiei electrofile la nucleul aromatic, reactantul fiind  carbocationul alchil rezultat din interactia halogenurii de alchil cu catalizatorul. De exemplul, in cazul

alchilarii benzenului cu clorura de etil, in prezenta de clorura de aluminiu anhidra,

are loc urmatoarea succesiune de reactii: acidul Lewis (clorura de aluminiu) formeaza cu clorura de etil o sare:

               H₃C— CH₂ –Cl + AlCl₃       H₃C—CH₂ –AlCl₄

care se scindeaza heterolitic, cu usurinta, conform reactiei:

                                                            +

     H₃C—CH₂—AlCl₄         CH₃—CH₂ + [AlCl₄]^-

           

          Ca agent de alchilare, in afara de halogenuri de alchil, pot fi folosite si alchenele in prezenta acizilor tari(acid sulfuric). Reactantul electrofil este, in acest caz, carbocationul alchenei, rezultat din transferul unui proton de la acid la dubletul electronic p al dublei legaturi; de exemplu, in cazul alchilarii benzenului cu propena, in prezenta acidului sulfuric, au loc reactiile;

                                                           +

CH₃—CH = CH₂ + H⁺        CH₃—CH—CH₃ 

                                              carbocationul alchenei

                                                                             H

C₆H₆ + CH₃—CH –CH₃            C₆H₅

             CH—CH₃

 

     CH₃-complex s

 +                 H

C₆H₅                                        C6H5—CH –CH3 + H⁺              

                    CH—CH₃

 

                     CH₃

         Produsul final de reactie este izopropilbenzenul si nu propilbenzenul deoarece la fixarea protonului alchena formeaza un carbocation secundar, care este mai stabil decat cel primar.

         Daca la alchilarea benzenului cu alchene, clorura de aluminiu nu este perfect anhidra, reactia de alchilare nu mai decurge printr-un carbocation format prin transfer de proton. Cu urmele de apa  (existente in mod normal in orice sistem chimic obsnuit) clorura de aluminiu hidrolizeaza cu formare de mici cantitati de acid clorhidric:

            AlCl₃ = 3 HOH             Al(OH)₃ + 3 HCl

         Aceasta se aditioneaza la alchena, conform regulii lui Markovinikov, formand o clorura de izoalchil (clorura de izopropil):

            CH₃—CH = CH₂ + HCl            CH₃—CH –CH₃

                                                                            Cl

care apoi participa la reactia de alchilare in modul descris mai inainte.

2. APLICATII ALE REACTIEI DE ALCHILARE

         Alchilari cu oxid de etenă. Oxidul de etena se caracterizeaza printr-o mare reactivitate chimica. Folosit ca agent de alchilare al unor substanţe care conţin un atom de hidrogen activ, de exemplu: alcooli, fenoli, acizi, amine, el permite formarea  unor noi legaturi O —C SAU N—C. Intrucat in aceste reactii se introduce gruparea etoxi, C—CH₂ –CH₂ –O— , intr-o alta molecula, ele se mai numesc si reactii de etoxilare sau etoxilari, iar in cazul introducerii mai multor grupari, polietoxilari. Prin etoxilarea fenolului se obtine un hidroxi-eter sau un hidroxi-polieter:

         C₆H₅OH + H₂C—CH₂       C₆H₅—O –CH₂ –CH₂OH

        

                                      O

         Prin etoxilarea acizilor se formeaza un hidroxi-ester sau un hidroxi-ester polietoxilat:

         R—COOH + H₂C—CH₂         R—COOCH₂—CH₂—OH

     

                                           O

         R—COOH + nH₂C—CH₂         R—COO (CH₂—CH₂O)_nH

                                             O

         Din grupa produselor polietoxilate fac parte agentii activi de suprafata neionici. Acestia sunt substante care modifica proprietatile superficiale ale lichidelor in care sunt dizolvati. In functie de proprietatile si intrebuintarile pe care le au, agentii activi de suprafata se impart in: detergenti sau agenti de spalare, de dispersie, de spumare etc.

 

Aţi putea fi surprins de multe feluri că produsele fabricate din stiren da pace mintii. Luând duş de dimineaţă, mese de fixare, naveta, de lucru pe computerul dumneavoastră, şi o seară de televiziune depind toate
stiren. De fapt, produsele realizate din stiren adăuga calitate la viata in mii de locuri unde se poate cel-l aştepta.
Stiren este un bloc de construcţie pentru fabricarea unei game largi de materiale folosite în mii de produse în întreaga lume.
Produsele fabricate din stiren adăuga comoditate, valoarea şi calitatea vieţii tale de zi cu zi. Acestea variază de la ambalaje, cum ar fi cazuri bijuterie care protejează CD-uri şi containere care să păstreze iaurt proaspat la jucării şi echipamente de agrement, şi nenumărate electronice de consum, construcţii, transport şi aplicaţii medicale.
Probabil materialul cel mai uşor de recunoscut este polistiren, întâlnit adesea ca spumă de polistiren expandat (EPS).
Alte materiale pe bază de stiren include acrilonitril-butadien stiren (ABS), stiren-acrilonitril (SAN), cauciuc styrenebutadiene (SBR), şi nesaturate răşină de poliester (UPR), care este mai bine cunoscut sub numele de fibra de sticla.
materiale pe bază de stiren ofera caracteristici unice de rezistenţă, de înaltă performanţă, design versatil, simplitatea de producţie, şi economia. Ele oferă excelente de igienă, salubritate şi beneficii de securitate. Şi multe produse pe bază de stiren oferi calităţi superioare de izolare pentru utilizarea în construcţii de clădiri în care acestea oferă de conservare a energiei. Ei au abilitatea de a fi reciclate în cazul în care sunt disponibile sisteme de colectare. În multe cazuri, stiren ajută la crearea de produse pentru care există puţine, dacă este cazul, înlocuitori. În total, aceste materiale oferi beneficii care dau pace de spirit şi se adaugă la viaţă de calitate pentru oameni din întreaga lume. Ar fi nevoie de multe pagini să-ţi spun povestea stiren ansamblu, dar aici este o prelevare de probe de utilizările şi beneficiile.
Bike Casca Salvaţi Copiii "Lives aproape inexistent până în anii 1980, casti biciclete realizate din impactul de absorbţie materiale plastice pe bază de stiren şi compozite au contribuit în ultimii ani la o scădere de 60% a ratei mortalităţii în SUA din cauza rănilor bicyclerelated în rândul copiilor sub 14 şi . Casti de azi sunt mici, elegant şi "hip". Un câştigător recent de la US National Safe concurs de eseuri Kids Campania a scris: "Am fost ... traversam strada iar aceasta masina a venit şi ma lovit peste! Am zburat de pe motocicleta mea şi sa suit pe capota masinii. Am avut o brăţară şi rupt glezna, dar capul meu a fost mulţumită bine la casca mea "Se estimează că aproape 2 / 3 din vătămări rezultate în urma scutere picior-propulsate ar putea fi prevenite sau diminuate în cazul în care pilotii purta căşti de protecţie.. Piatra de temelie a Medicină, Igienă organelor donate şi multe vaccinuri trebuie să fie păstrate la temperaturi scăzute. Destul de uşor atunci când aveţi un frigider sau congelator la îndemână, dar o provocare atunci când trebuie să le de transport pe distanţe lungi.Datorită proprietăţilor de izolare termică a containerelor EPS, organe şi vaccinuri pot ajunge la destinaţie şi gata pentru transplant sau utilizare. ABS rasina este utilizat pentru locuinţe a unui analizor de sânge de stat-ofthe-art, din cauza performanţei sale dovedite în aplicaţii care necesită rezistenţă, durabilitate şi un high-luciu de suprafaţă pentru a asigura curăţenia în setările de spital. "Home Sweet Home" nu ar fi acelaşi lucru, fără stiren Primul lucru pe care mulţi dintre noi atinge în dimineaţa este ceasul cu alarmă, de multe ori realizate din materiale plastice stirenici. Din fericire, interacţiunile noastre cu styrenics îmbunătăţi ca ziua progresează. Garniturile de interior de frigidere de obicei, sunt fabricate din răşini, cum ar fi ABS sau polistiren de mare impact. Pentru elemente, cum ar fi cuptoare cu microunde, materiale plastice stirenici sunt mai susceptibile de a fi găsit în butoane şi cadrane. În aparate mai mici, cum ar fi mixere şi blendere, locuinţe şi accesorii face buna utilizare a styrenics. Styrenics sunt utilizate în carcase de calculator şi tastaturi, console de jocuri video, şi carcase pentru televizoare şi echipament audio şi video. Covoare se bazează pe suport durabil de cauciuc sintetic din stiren, care de asemenea este un ingredient cheie in vopsea latex. Noţiuni de bază o Grip sigură pe Drumul confort, siguranţă şi linişte sufletească în timp ce vă bucuraţi de conducere toate depind de stiren. De fapt, în cazul în care toate componentele vehiculului dumneavoastră care se bazează pe materiale stirenici au fost eliminate, nu ar fi capabil să-l conduce.Anvelope sunt un bun exemplu. SBR (cauciuc sintetic) le oferă o mai bună capacitate de drumuri-hugging, mai ales pe asfalt umed, pentru o plimbare mai sigure, şi, de asemenea, kilometraj creşte. Utilizarea compozitelor şi alte materiale pe bază de stiren în automobile şi camioane a crescut constant de la General Motors a construit primul Corvette folosind fibra de sticla in 1953. Culorilor, rezistenta si capacitatea de a forma forme personalizate, cuplate la usoare, materiale plastice compozite a face o alegere naturala pentru organismele şi componente, deoarece acestea îmbunătăţi kilometraj şi conservarea resurselor. Sistemul de autostrada din SUA este al doilea nici unul din lume. polimeri stirenici utilizate în suprafaţa drumului poate prelungi viata trotuar până la 50%, ceea ce înseamnă mai multe mile de călătorie pentru dolar fiscale. Din partea de sus a "mare amator" la pneurile pe drum, şi chiar sub trotuar, styrenics tine miscandu-se prin lumea ta.
Pe de locuri de muncă, Styrenics de lucru pentru tine aceste zile, atunci când vă deplasaţi în cineva biroul altcuiva vechi se poate simti ca esti muta intr-un brand unul nou. Mobilier şi echipament poartă urme mici de utilizare. Asta deoarece o mare parte din ceea ce aţi moştenit este fabricat din material plastic stirenici - materiale care au devenit indispensabile în mediul nostru de lucru. Fie că este vorba spaţiul de lucru cu finisare de lemn, monitor de calculator, tăvi de corespondenţă, sau umeraş în spatele uşii, proprietăţile de material plastic stirenici sunt egale cu sarcina. Polistiren, ABS şi SAN sunt printre materialele care fac carcase şi monitoare de calculator puternic şi rezistent la căldură, capsatoare suficient de rezistente pentru a rezista la impacturi repetate, şi zero pentru desktop rezistente, în ciuda ani de utilizare.Ambalaje care păstrează livrarea Prospeţimea Safe produs necesită material de ambalare puternic şi eficient, care deţine până în condiţii dificile. Polistiren expandat (EPS) ambalaj oferă o gamă de proprietăţi, inclusiv izolare superior şi amortizând excepţionale, pentru a proteja împotriva şoc şi de compresie. Totuşi, aceasta este greutatea extrem de lumina pentru a reduce costurile de transport. Şi de ambalare, în sine, este foarte low-cost. Noi, cei care iau de aprovizionare cu alimente pentru a acordat poate uita rolul esenţial pe care îl joacă în ambalaje din plastic asigurarea disponibilităţii, protecţia şi prospeţimea alimentelor. sisteme de ambalare, de refrigerare şi de distribuţie sunt limitate în naţiunile mai puţin dezvoltate. Acolo, până la 50% din alimente este irosit înainte de a ajunge la consumatori, în comparaţie to2% în ţările dezvoltate. Ca ambalaje din plastic devine mai disponibile la nivel mondial, va prezenta o oportunitate de a reduce foame şi îmbunătăţirea sănătăţii publice prin conservarea aprovizionarea meager alimente, minimizarea deşeurilor, şi de protecţie împotriva bolilor de toxiinfecţie alimentară.