Antibioticele (antί- contra, bios- viaţă) sunt o grupă de medicamente care se folosesc la tratamentul bolilor infecţioase provocate de bacterii. Antibioticele sunt folosite datorită acţiunii lor bactericide de a omorî bacteriile sau protozoarele.
Antibioticele sunt molecule relativ simple produse de mucegaiuri sau bacterii care au capacitatea de a ucide sau de a frâna dezvoltarea deja în doze relativ mici a altor specii concurente. Ulterior au fost produse în medicină şi antibiotice sintetice. Grupa de chimioterapice ca sulfonamida au acţiune mai ales bacteriostatică care se manifestă prin frânarea înmulţirii bacteriilor. Antibioticele pot acţiona: bacteriostatic: de frânare a înmulţirii bacteriilor
bactericid: de eliminare a bacteriilor
bacteriolitic:liza membranei bacteriene ce determină de fapt moartea lor.
ISTORIC:
Prima substanţă antibacteriană care poate fi considerat ca antibiotic cu spectru restrâns a fost salvarsanul descoperit în anul 1910 de chimistul şi medicul german Paul Ehrlich (1854-1915), medicament cu care s-a tratat sifilisul, care era foarte răspândit. Urmat în anul 1928 de descoperirea epocală a penicilinei de către Alexander Fleming, care observă că secreţia mucegaiului verde „Penicillium notatum” (Penicillium chrysogenum) distruge colonia de bacterii din laborator.
O altă descoperire demnă de amintit este descoperirea din anul 1935 a sulfonamidei de Gerhard Domagk, care nu este un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmează descoperirea unei serii de antibiotice ca Streptomicina, Chloramfenicol, Aureomicina, Tetraciclina etc.
Momentan numărul antibioticelor este foarte mare şi în continuă creştere. Deseori, pentru un antibiotic se folosesc mai multe denumiri. Pentru ca un antibiotic să poată fi recunoscut se foloseşte denumirea comună internaţională (D.C.I.), care este mai uşor de reţinut decât denumirea chimică.
Clasificare:
♣ familia penicilinelor:
Penicilinele acţionează în faza de multiplicare activă a germenilor, împiedicând formarea peretelui bacterian. Sunt netoxice şi bine tolerate.Din familia penicilinelor naturale fac parte: benzilpenicilina sau penicilina G.... iar din cea penicilinelor semisintetice fac parte: ampicilina ,meticilina,oxacilina etc.
♣ familia oligozaharidelor:
Oligozaharidele sunt antibiotice relativ toxice, care au şi acţiune tuberculostatică. Rezistenţa germenilor la aceste antibiotice se instalează repede, într-,,o singură treaptă".
Din familia oligozaharidelor fac parte: streptomicina, kanamicina.
♣ familia macrolidelor:
Din macrolide fac parte mai multe antibiotice: eritromicina, oleandomicina, spiramicina.
♣ familia tetraciclinelor:
Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de acţiune. Din punct de vedere chimic, au un nucleu comun format din 4 nuclee condensate ciclic.
Diferitele preparate de tetraciclină au acelaşi spectru de activitate şi aceleaşi indicaţii. Se deosebesc, doar, prin unele proprietăţi farmacologice: stabilitate chimică, toleranţă, solubilitate, nivel sanguin, difuziune, timp de înjumătăţire, etc.
Din familia tetracilinelor face parte: tetraciclina.
♣ familia cloramfenicolului:
Cloramfenicolul este un antibiotic de sinteză, bacteriostatic, cu sferă largă de acţiune.
♣ peptide ciclice:
Din această familie fac parte: colistina şi polimixinele. Sunt antibiotice relativ toxice, cu indicaţie limitată. Între colistină şi polimixina B (cea mai utilizată polimixină), există rezistenţă încrucişată.
♣ sulfamidele:
Sulfamidele sunt chimioterapice, cu acţiune în general bacteriostatică, şi cu spectru relativ larg.
Din numărul mare de compuşi sintetizaţi, se folosesc puţini în practica clinică. Sunt substanţe chimice simple, care au un nucleu comun - sulfanilamida - cu rol fundamental în activitatea sulfamidelor.
Activitatea microbiană a sulfamidelor este proporţională cu capacitatea de a înlocui acidul paraaminobenzic, metabolit esenţial pentru viaţa bacteriilor.
Sulfamidele se deosebesc între ele prin însuşiri farmacologice şi mult mai puţin prin activitate sau spectru.
Foarte des sulfamidele se asociază cu antibiotice.
Din familia sulfamidelor fac parte: sulfaguanidina, formosulfatiazolul, sulfacetamida, sulfatiazolul, amestecuri de sulfamide ca: sulfatiazol + sulfacetamidă + metilsulfadiazină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu